nimicnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NIMICNICÍE, nimicnicii, s. f. 1. Deșertăciune, zădărnicie.
2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. –
Nimicnici +
suf. -ie.nimicnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)nimicnicíe f. (d.
nimic). Nulitate, vanitate:
nimicnicia gloriiĭ.nimicnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nimicnicíe (
înv.)
s. f.,
art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíeinimicnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nimicnicie f. nulitate, neant.