neutraliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I.
1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦
Tranz. și
refl. (
Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare.
2. Tranz. fact. și
refl. (
Chim.) A (se) face neutru (
4).
3. Tranz. (
Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [
Pr.:
ne-u-] – Din
fr. neutraliser.neutraliza (Dicționar de neologisme, 1986)NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.).
2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦
tr., refl. (
Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr.
neutraliser].
neutraliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr.
neutraliser)
neutraliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb.,
ind. prez. 3
neutralizeázăneutralizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neutralizà v.
1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică;
2. a deveni neutru, a se anula.