neutralizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUTRALIZÁNT, -Ă, neutralizanți, -te, adj. Care neutralizează. [
Pr.:
ne-u-] – Din
fr. neutralisant.neutralizant (Dicționar de neologisme, 1986)NEUTRALIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care neutralizează; neutralizator. [< fr.
neutralisant].
neutralizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEUTRALIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță, mijloc) care neutralizează. (< fr.
neutralisant)
neutralizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neutralizánt1 (ne-u-tra-) adj. m.,
pl. neutralizánți; f. neutralizántă, pl. neutralizánteneutralizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neutralizánt2 (ne-u-tra-) s. n.,
pl. neutralizánte