neutralitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUTRALITÁTE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau la alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte;
p. ext. stare, atitudine neutră (
1) a unei persoane sau a unui grup social. [
Pr.:
ne-u-] – Din
fr. neutralité.neutralitate (Dicționar de neologisme, 1986)NEUTRALITÁTE s.f. Faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ♦ Situație politică și juridică a unui stat care se abține de a se amesteca în conflictul dintre două sau mai multe state, nu participă la alianțe sau la pacte militare, la războaie între alte state, întreține relații pașnice cu toate statele, chiar dacă acestea se află în stare de război unele cu altele. ♦ (
Chim.) Stare a unui compus neutru. [Cf. fr.
neutralité].
neutralitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEUTRALITÁTE s. f. faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ◊ poziție de neamestec a unui stat și de menținere a unor raporturi de pace cu țările angajate în conflicte armate. ◊ stare a unui compus neutru (4). (< fr.
neutralité)
neutralitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEUTRALITÁTE (‹
fr.)
s. f. 1. Faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ♦ (
Dr.) Situație politică și juridică a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre alte state, nu acordă sprijin stalelor beligerante, iar în timp de pace nu ia parte la încheierea de alianțe și de pacte militare. Fondatorii dreptului internațional modern, Hugo Grotius și Emmerich von Vattel, au formulat pentru prima oară acest concept. Primele reglementări ale
n. au fost stabilite la Conferința de la Haga (18 oct. 1907); unele state, ca Elveția, Austria, Finlanda, Suedia ș.a., promovează o politică de permanentă
n. armată sau
n. permanentă prin lipsa forțelor armate, ca în Costa Rica (din 1948).
2. N. axiologică = deziderat, în metodologia științelor sociale, de a oferi descrieri ale fenomenelor și instituțiilor sociale în termeni care nu exprimă valorile împărtășite de autor.
neutralitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* neutralitáte f. (d.
neutral). Calitatea de a fi neutral:
Francia a păstrat neutralitatea în timpu conflictuluĭ austro-prusian de la 1866.neutralitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neutralitáte (ne-u-tra-) s. f.,
g.-d. art. neutralitắțiineutralitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neutralitate f. starea unei puteri care nu iea parte cu nici una din națiunile beligerante.