neutraliza - explicat in DEX

neutraliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

neutraliza (Dicționar de neologisme, 1986)
NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].

neutraliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)

neutraliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.