neutralizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de
a (se) neutraliza. ♦ (
Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [
Pr.:
ne-u-] –
V. neutraliza.neutralizare (Dicționar de neologisme, 1986)NEUTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a neutraliza și rezultatul ei; neutralizație. ♦ (
Lingv.) Suprimarea în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. ♦ Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape). [<
neutraliza].
neutralizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEUTRALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) neutraliza. 2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. 3. regim internațional special la care este supus un teritoriu. (< neutraliza)
neutralizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEUTRALIZÁRE (‹
neutraliza)
s. f. 1. Acțiunea de a (se) neutraliza.
2. (
Dr.) Hotărâre luată de mai multe state, printr-o convenție internațională, de a nu transforma un anumit teritoriu în teatru de război sau în bază militară.
3. (
CHIM.) Reacție dintre un acid și o bază, care decurge (în general cu formare de sare și apă) până la atingerea punctului de echivalență (
pH = 7), la care soluția rezultată nu mai prezintă nici proprietăți de acid și nici proprietăți de bază.
4. (
LINGV.) Fenomen care constă în suprimarea, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice.
neutralizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f.,
g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri