neutral - explicat in DEX

neutral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

neutral (Dicționar de neologisme, 1986)
NEUTRÁL, -Ă adj. (Rar) Neutru. [Cf. fr. neutral, engl. neutral].

neutral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEUTRÁL, -Ă adj. neutru. (< lat. neutralis, it. neutrale, fr. neutral)

neutral (Dicționaru limbii românești, 1939)
* neutrál, -ă adj. (lat. neutralis). Neutru, care nu se amestecă pintre alțiĭ care-s rivalĭ: a rămînea neutral, Elveția e un stat neutral. Subst. Supus unuĭ stat neutral. Adv. Din punct de vedere neutral: a vorbi neutral.

neutral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neutral care se ține de o parte în timp de răsboiu.