neprieten(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEPRIÉTEN,neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prieten.
neprieten(Dicționaru limbii românești, 1939) nepriéten, -ă s. (vsl. nepriĭatelĭ și -ĭatenŭ). Rar. Dușman. – Vechi -átin.
neprieten(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nepriéten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. nepriéteni
neprieten(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) neprieten m. dușman.