nepricopsit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPRICOPSÍT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (
Pop. și
fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș;
p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit.
2. (
Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [
Var.: (
reg.)
neprocopsít, -ă adj.] –
Ne- +
pricopsit.nepricopsit (Dicționaru limbii românești, 1939)nepricopsít și
neprocopsít, -ă adj.
Iron. Care nu e procopsit, păcătos, ignorant, sărac, vaĭ de capu luĭ.
nepricopsit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepricopsít (
pop.,
fam.)
(ne-pri-) adj. m.,
pl. nepricopsíți; f. nepricopsítă, pl. nepricopsíte