nepriceput (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință.
2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva;
p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor.
3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. –
Ne- +
priceput.nepriceput (Dicționaru limbii românești, 1939)nepricepút, -ă adj. Care nu se pricepe, incapabil, prost. – Vechĭ și
nepre-.nepriceput (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepricepút (ne-pri-) adj. m.,
pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepútenepriceput (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepriceput a. incapabil, lipsit de pricepere.