neogrec - explicat in DEX

neogrec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limba neogreacă (și substantivat, f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă. 2. Care se referă la limba neogreacă (1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau, p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc. Influența neogreacă. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-grec.

neogrec (Dicționar de neologisme, 1986)
NEOGRÉC, -EÁCĂ adj. Referitor la Grecia modernă. // s.f. Limba greacă modernă. [< fr. néo-grec].

neogrec (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEOGRÉC, -EÁCĂ adj. referitor la Grecia modernă. ◊ (s. f.) limba greacă modernă (din sec. XVI până astăzi). (< fr. néo-grec)

neogrec (Dicționaru limbii românești, 1939)
* Neogréc, -eácă s. și greșit adj. Grec modern.

neogrec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!neogréc (ne-o-grec) adj. m., pl. neogréci; f. neogreácă

neogrec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neo-grec a. grec-modern: limba neo-greacă.