neogramatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOGRAMÁTIC, -Ă, neogramatici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (În sintagmele)
Școala neogramatică sau
curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice (considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi) și promovează studiul limbilor moderne.
2. S. m. și
f. Adept al curentului neogramatic (
1). [
Pr.:
ne-o-] –
Neo- +
gramatic (după
germ. Junggrammatiker, fr. néo-grammairien, it. neogrammatici).neogramatic (Dicționar de neologisme, 1986)NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊
Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. //
s.m. Adept al acestei școli. [După germ.
Junggrammatiker, fr.
néo-gramairien, it.
neogrammatico].
neogramatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOGRAMÁTIC, -Ă I.
adj. școală ~ă = curent lingvistic care susține principiul regularității absolute a schimbărilor fonetice, analogia ca factor principal în crearea formelor noi și necesitatea studierii limbilor moderne și a dialectelor lor. II. s. m. adept al acestei școli. (după fr.
néo-gramairien, germ.
Junggrammatiker)
neogramatic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOGRAMÁTIC, -Ă (‹
neo- +
gramatic, după
germ.,
fr.)
adj.,
s. m. 1. Adj. Școala n. = curent lingvistic apărut în a doua jumătate a
sec. 19, la Leipzig, printre elevii lui Goerg Curtius. A încercat să introducă în lingvistică și istorie supremația unor legi asemănătoare celor din natură, fizică, biologie; susținea principiul regularității schimbărilor fonetice și analogia ca factor principal în crearea formelor noi. A promovat studiul limbilor moderne și al dialectelor lor. Reprezentanți: K. Brugmann, H. Osthoff, H. Paul – în Germania; K. Verner – în Danemarca,
M. Breál și
G. Paris – în Franța, W.D. Whitney în S.U.A. În România, B.P. Hasdeu, Al. Lambrior, H. Tiktin,
L. Șăineanu. Al. Philippide, O. Densusianu și S. Pușcariu au elaborat lucrări importante bazate pe aceste principii.
2. S. m. Adept al principiilor școlii neogramatice.
neogramatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neogramátic (ne-o-gra-) adj. m.,
s. m.,
pl. neogramátici; adj. f. neogramátică, pl. neogramátice