neogrec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOGRÉC, -EÁCĂ, neogreci, -ce, adj. 1. (În sintagma)
Limba neogreacă (și substantivat,
f.) = limba greacă din perioada modernă, începând din
sec. XVI până în zilele noastre; greaca modernă.
2. Care se referă la limba neogreacă (
1), care ține de limba neogreacă, propriu limbii neogrecești sau,
p. ext., poporului grec modern sau Greciei moderne; neogrecesc.
Influența neogreacă. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-grec.