neogotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOGÓTIC, -Ă, neogotici, -ce, adj.,
s. n. (Stil în arhitectura și artă) care reevaluează goticul și prelucrează formal elementele lui decorative. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-gothique.neogotic (Dicționar de neologisme, 1986)NEOGÓTIC, -Ă adj. Stil neogotic (și
s.n.) = stil modern în arhitectura și în arta decorativă europeană din sec. XIX, care urmărea să reînvie stilul gotic. [< fr.
néo-gothique].
neogotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOGÓTIC, -Ă adj. stil ~ (și s. n.) = stil modern în arhitectura și arta decorativă europeană, inspirat din stilul gotic. (< fr.
néo-gothique)
neogotic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOGÓTIC (‹
fr.)
s. n. (Și
adj.) Stil în arhitectură și în artele decorative europene, inițial în Marea Britanie (H. Walpole, J. Wyatt, A.W.N. Pugin, Th. Rickman), în Franța (E.E. Viollet-le-Duc) și în Italia (P. Selvatico, C. Boito), de la sfârșitul
sec. 18 și din
sec. 19, care constă în reevaluarea goticului și în prelucrarea formală a elementelor lui de decorație.
neogotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neogótic1 (ne-o-) adj. m.,
pl. neogótici; f. neogótică, pl. neogóticeneogotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neogótic2 (ne-o-) s. n.