neocriticist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOCRITICÍST, -Ă, neocriticiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-criticiste.neocriticist (Dicționar de neologisme, 1986)NEOCRITICÍST, -Ă adj. Neocritic. //
s.m. și f. Adept al neocriticismului. [Cf. fr.
néo-criticiste].
neocriticist (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOCRITICÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neocriticismului; neocritic. (< fr.
néo-criticiste)