neocupat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină.
2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3, (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
ocupat (după
fr. non-occupé).neocupat (Dicționaru limbii românești, 1939)* neocupát, -ă (
oa 2 sil.) adj. Lipsit de ocupațiune:
om neocupat. Care n’are stăpîn:
loc neocupat.neocupat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neocupát (ne-o-) adj. m.,
pl. neocupáți; f. neocupátă, pl. neocupáteneocupat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neocupat a.
1. fără ocupațiune;
2. care nu e ocupat:
loc neocupat.