neocriticism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. neo-criticisme.neocriticism (Dicționar de neologisme, 1986)NEOCRITICÍSM s.n. Școală filozofică franceză, care, inspirată de doctrina kantiană, a încercat s-o restabilească potrivit datelor speculațiilor științifice moderne. [Cf. fr.
néo-criticisme].
neocriticism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOCRITICÍSM s. n. orientare filozofică franceză, inspirată de criticismul kantian. (< fr.
néo-criticisme)