neocortex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (
Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-cortex, engl. neocortex.neocortex (Dicționar de neologisme, 1986)NEOCÓRTEX s.n. (
Anat.) Porțiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [< fr.
néo-cortex, cf. gr.
neos – nou, lat.
cortex – scoarță].
neocortex (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOCÓRTEX s. n. formațiunea cea mai recentă a cortexului cerebral. (< fr.
néo-cortex)
neocortex (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOCÓRTEX (‹
fr.,
engl.; {s}
neo- +
lat. cortex „scoarță”)
s. n. (
ANAT.) Regiune a scoarței cerebrale și constituind locul de plecare al tuturor căilor motorii voluntare și al unei părți a căilor motorii semiautomate, precum și locul de sosire a majorității căilor senzitive și senzoriale. Este partea cea mai recent dezvoltată în cursul evoluției filogenetice a scoarței creierului.
Sin. neopallium.neocortex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neocórtex (ne-o-) s. n.,
pl. neocórtexuri