neocolonialism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOCOLONIALÍSM s. n. Formă nouă a colonialismului care urmărește să domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente. [
Pr.:
ne-o-co-lo-ni-a-] – Din
fr. néo-colonialisme.neocolonialism (Dicționar de neologisme, 1986)NEOCOLONIALÍSM s.n. Politică promovată de marile puteri pe tărâm economic, social, ideologic, militar, recurgând la noi forme de dominație, mai rafinate, în scopul de a obține noi poziții privilegiate. [Pron.
ne-o- .... -ni-a-. / cf. fr.
néo-colonialisme].
neocolonialism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOCOLONIALÍSM s. n. politică prin care cercurile imperialiste încearcă să se adapteze la condițiile create de prăbușirea sistemului colonial, recurgând la forme și metode noi, mai rafinate. (< fr.
néo-colonialisme)
neocolonialism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOCOLONIALÍSM (‹
fr.)
s. n. Politică dusă de unele state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației (economice) a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaționale. Printre principalii reprezentanți doctrinari ai
n. se numără: R. Nurkse, W. Galonson, H. Leibenstein, R.N. Rosenstein-Rodan, J. Viner.
neocolonialism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neocolonialísm (ne-o-, -ni-a-) s. n.