neoclasic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néo-classique.neoclasic (Dicționar de neologisme, 1986)NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta și arhitectura clasică; referitor la neoclasicism.
2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [Cf. fr.
néo-classique, it.
neoclassico].
neoclasic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. ♦ stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică. II. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr.
néo-classique)
neoclasic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEOCLÁSIC, -Ă (‹
fr.)
adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism; care își ia ca model arta clasică. ◊
Curentul n. = curent în gândirea economică de la sfârșitul
sec. 19, caracterizat prin respingerea teoriei valorii bazată pe muncă și prin înlocuirea acesteia cu explicarea procesului de formare a prețurilor, într-o economie liberală, prin factori subiectivi respectiv prin satisfacția resimțită în urma consumului sau a utilizării bunurilor economice cumpărate. Curentul
n. a introdus în știința economică teoria utilității marginale și calculul marginal. Principalii reprezentanți: Carl Menger, Léon Walras, Vilfredo Pareto, Alfred Marshall.
neoclasic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neoclásic (ne-o-cla-) adj. m.,
pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice