nemeș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și
f. (Adesea adjectival)
1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare.
2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii;
p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din
magh. nemes.