nemernicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMERNICÍE, (
1)
nemernicii, s. f. 1. Faptă nedemnă, comportare mârșavă; josnicie, ticăloșie, infamie.
2. (
Pop.) Starea celui nemernic (
2); mizerie, neputință. –
Nemernic +
suf. -ie.nemernicie (Dicționaru limbii românești, 1939)nemernicíe f. Purtare de nemernic, ticăloșie.
nemernicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemernicíe s. f.,
art. nemernicía, g.-d. art. nemernicíei; pl. nemernicíi, art. nemernicíilenemernicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemernicie f.
1. caracterul celui nemernic;
2. faptă nemernică.