nemernici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMERNICÍ, nemernicesc, vb. IV.
1. Intranz. (
Înv. și
reg.) A pribegi, a rătăci.
2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din
nemernic.nemernici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemernicí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nemernicésc, imperf. 3
sg. nemerniceá; conj. prez. 3
să nemerniceáscănemernicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemernicì v. a vagabonda:
nemernicind pe la ușile oamenilor CR.