nemerit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMERÍT, -Ă adj. v. nimerit.nemerit (Dicționaru limbii românești, 1939)nemerít, -ă adj. Atins, lovit:
nemerit de glonț. Fig. Potrivit, la timp și la loc:
propunere nemerită. Adv.
A vorbi nemerit. – În est și
ni-.nemerit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemerit a.
1. atins, lovit:
nemerit de glonț; 2. fig. potrivit:
alegere nemerită.