nebuni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. (
Pop.) A înnebuni. ◊
Expr. (
Tranz.;
fam.)
Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din
nebun.nebuni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nebuní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nebunésc, imperf. 3
sg. nebuneá; conj. prez. 3
să nebuneáscă