nebunit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEBUNÍT, -Ă, nebuniți, -te, adj. (Rar) înnebunit, nebun. –
V. nebuni.nebunit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nebunit a. (poetic) înnebunit:
lumea nebunită gemând din răsputere EM.