nebunire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEBUNÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni.
nebunire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii