năuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂUCÍ, năucesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [
Pr.:
nă-u-] – Din
năuc.