năuci - explicat in DEX

năuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

năuci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
năucì v. a (se) face năuc.