naufragiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. (Despre nave;
p. ext. despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. [
Pr.:
na-u-fra-gi-at] –
V. naufragia.naufragiat (Dicționar de neologisme, 1986)NAUFRAGIÁT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. //
s.m. și f. Cel care se găsește pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron.
na-u-fra-gi-at. / <
naufragia].
naufragiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAUFRAGIÁT, -Ă adj., s. m. f. (persoană, navă) care a suferit un naufragiu. (< naufragia)
naufragiat (Dicționaru limbii românești, 1939)* naufragiát, -ă adj. Care a suferit naufragiŭ:
corabie naufragiată, oamenĭ naufragiațĭ. Subst. Persoană care a suferit naufragiŭ.
Fig. care n’a putut ajunge departe în carieră. – Și
naŭ-.naufragiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)naufragiat a. și m. care a perit sau a scăpat dintr’un naufragiu.