naufragia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I.
Intranz. 1. (Despre nave;
p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu.
2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [
Pr.:
na-u-fra-gi-a] – Din
naufragiu.naufragia (Dicționar de neologisme, 1986)NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu.
2. (
Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron.
na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / cf. fr.
naufrager, lat.
naufragare].
naufragia (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr.
naufrager)
naufragia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naufragiá (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb.,
ind. prez. 3
naufragiáză, 1
pl. naufragiém (-gi-em); conj. prez. 3
să naufragiéze; ger. naufragiínd (-gi-ind)naufragià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)naufragià v. a face naufragiu.