narghelegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARGHELEGÍU, narghelegii, s. m. Slujbaș la curtea domnească din țările românești care pregătea domnului narghileaua. – Din
tc. nargileci.narghelegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)narghelegíu s. m.,
art. narghelegíul; pl. narghelegíi, art. narghelegíii (-gi-ii)narghelegiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)narghelegiu m. sau
narghelegi bașa, boierinașul Curții fanariote care oferia Domnului nargheleaua.