nare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÁRE s. f. v. nară.nare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)náre (nắri), s. f. –
1. Deschizătură a nasului. –
2. (
Trans. de
V.) Nas. –
Var. nară. Mr. nare, nari. Lat. nāris (Pușcariu 1153; Candrea-Dens., 1203; REW 5826);
cf. v. it.,
sard. nare, rar
nara, prov. nar, cat. nars. Semantismul din
Trans. coincide cu
sp. –
Der. nărtos, adj. (năsos, cu nasul mare), prin confuzia
suf. (
-tos pentru -
os, ca în
spătos, sănătos, fruntos etc., după Candrea-Dens., 1204; de la un
lat. *
nāritōsus, după Pascu,
Suf., 76 și Pascu,
Beiträge, 10, cu
suf. -
tos);
nărticios, adj. (năsos);
nărtiță, s. f. (fosă nazală).
nare (Dicționaru limbii românești, 1939)náre V.
nară.