narghilea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARGHILEÁ, narghilele, s. f. Lulea de tip oriental prevăzută cu țeavă lungă și flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. [
Var.: (
înv.)
nargheleá s. f.] – Din
tc. nargile.narghilea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)narghileá (narghiléle), s. f. – Pipă turcească. –
Mr. narghile. Tc. (
per.)
nargile (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1556),
cf. ngr. ναργελές,
bg. nargele, sb. nargila. –
Der. narghelegiu, s. m. (
înv., slugă la palat care prezenta domnului narghileaua).
narghilea (Dicționaru limbii românești, 1939)narghileá f., pl.
ele (turc.
nargile, d pers.
nargil, nucă de cocos). Lulea din care fumează Orientaliĭ, compusă dintr’o butelie (odinioară o nucă de cocos), plină cu apă parfumată pe care o străbate fumu tras pintr’un tub lung de vre-o doĭ metrĭ. – Vechĭ
narghelea.narghilea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)narghileá s. f.,
art. narghileáua, g.-d. art. narghilélei; pl. narghiléle, art. narghilélele