narghelea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARGHELEÁ s. f. v. narghilea.nargheleà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nargheleà f. lulea orientală cu țeava lungă în care fumul trece prințr’un vas cu apă parfumată:
el mi-a făcut cinstea a-mi aduce nargheleaua GHICA. [Turc. NARGHILÉ, din NARGHIL, nucă de cocos (din care consta la început vasul narghelelii)].