mur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUR1, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile
(Rubus); arbust din această specie. –
Lat. morus.mur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUR2, muri, s. m. (Latinism
înv.) Zid. – Din
lat. murus.mur (Dicționar de neologisme, 1986)MUR s.m. (
Liv.) Zid. [< lat.
murus, cf. fr.
mur, it.
muro].
mur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. –
Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea,
Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a),
cf. it. moro. Rezultatul
u ‹
o n-a fost explicat satisfăcător;
der. din
gr. ionic μοῦρον (Diculescu,
Elementele, 481) sau din
ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. –
Der. mură, s. f. (fructul murului),
mr. (a)mură, cf.,
it.,
prov.,
cat.,
sp.,
port. mora, fr. mûre (REW 5696);
muret (
var. muriș),
s. n. (tufiș de muri). Din
rom. provin
mag. múr (Edelspacher 19) și
țig. sp. muri „frag” (Besses 111).
mur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mur (múri), s. m. – Perete, zid (de apărare). –
Mr. mur. Lat. murus (
sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moștenit în
mr.mur (Dicționaru limbii românești, 1939)1) mur m. (lat.
môrus, mur; it.
moro). Un copăcel spinos rozaceŭ care face niște fructe compuse în formă de bace și care seamănă cu smeura, dar în loc să fie roșiĭ, îs albastre închis aproape negre (
rubus fruticosus); o varietate de mur se numește și
rug (
rubus caesius).
mur (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *mur m. (lat.
mûrus).
Rar. Zid.
mur (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUR (MURA), râu în Europa Centrală (Austria, Slovenia și Croația),
afl. dr. al Dravei; 449 km.
Izv. din
M-ții Tauern Înalți, trece prin Leoben și Graz, iar în cursul
inf., pe o mică porțiune, formează granița între Croația și Slovenia. Hidrocentrale.
mur (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mur, muri, mururi, s.m. – Zid de piatră; soclul caselor tradiționale din Maramureș alcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuș 1986: 101). Temelia casei, zidul de sub casă. – Lat. murus „zid de piatră sau cărămidă, din sistemul de apărare al unui fort sau oraș„.
mur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mur s. m.,
pl. muri