mura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURÁ, murez, vb. I.
Tranz. 1. A ține unele legume într-o soluție de oțet sau în saramură pentru a le face să se acrească și să se conserve. ♦
Refl. (Despre unele legume ținute în oțet sau în saramură) A deveni acru și bun de mâncat; a se acri.
2. A conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.
3. A muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit.
4. Fig. A uda tare, până la piele. – Din
moare (derivat regresiv).