mungiŭ - explicat in DEX



mungiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu.

mungiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mungíu (mungíi), s. m. – Lumînărar. Tc. munci (Șeineanu, III, 86; Lokotsch 1510), din per. mum „lumînare”. – Der. mungerie, s. f. (lumînărie). Sec. XIX, înv.

mungiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mungíu (înv.) s. n., art. mungíul; pl. mungíi, art. mungíii (-gi-ii)

mungiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
mungíŭ m. (din mumgiŭ, turc. mumğu, d. mum, pers. mum, ceară. V. mumie). Vechĭ. Lumînărar (fabricant orĭ vînzător). V. Ĭorga, Negoț 177.

Alte cuvinte din DEX

MUNGERIE MUNDIRAS MUNDIR « »MUNGIU MUNICIPAL MUNICIPALISM