municipal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNICIPÁL, -Ă, municipali, -e, adj. Care aparține unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu. – Din
fr. municipal.municipal (Dicționar de neologisme, 1986)MUNICIPÁL, -Ă s.m. și f. (
Rar) Măturător de stradă. [< fr.
municipal].
municipal (Dicționar de neologisme, 1986)MUNICIPÁL, -Ă adj. Referitor la administrația municipiilor. ◊
Consiliu municipal = consiliu de conducere al unui oraș. [< fr.
municipal, cf. lat.
municipalis].
municipal (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUNICIPÁL, -Ă I.
adj. referitor la municipiu. ◊ (s. f.) expoziție (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu. II. s. m. f. măturător de stradă. (< fr.
municipal, lat.
municipalis)
municipal (Dicționaru limbii românești, 1939)*municipál, -ă adj. (lat.
municipalis). Relativ la municipalitate, la primărie:
administrațiune municipală. Consiliu municipal, consiliu comunal, al primăriiĭ.
municipal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)municipál adj. m.,
pl. municipáli; f. municipálă, pl. municipálemunicipal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)municipal a.
1. ce ține de municipalitate:
administrațiune municipală; 2. se zice de magistrați, de funcționari cari administrează o comună, un oraș:
consiliu municipal. ║ m. servitor municipal:
un municipal își face cu măturoiul lui enorm datoria CAR.