mungerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNGERÍE, mungerii, s. f. (
Înv.) Lumânărie. –
Mungiu (
înv. „lumânărar” <
tc.).
mungerie (Dicționaru limbii românești, 1939)mungeríe f. (d.
mungiŭ).
Vechĭ. Lumînărărie.
mungerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mungeríe (
înv.)
s. f.,
art. mungería, g.-d. art. mungeríei; pl. mungeríi, art. mungeríilemungerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mungerie f. Mold. fabrică de lumânări de seu. [Vechiu-rom.
mungiu, lumânărar = turc. MUMDJY (din MUM, ceară, lumânare)].