mundir(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUNDÍR,mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondír s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.
mundir(Dicționaru limbii românești, 1939) mundír, V. mondir.
mundir(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mundír (înv.) s. n., pl. mundíre