mundiraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUNDIRÁȘ,mindirașe, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui mundir. [Var.: mondiráș s. n.] – Mundir + suf. -aș.
mundiraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mundiráș (înv.) s. n., pl. mundiráșe