munda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MUNDÁ s.f. Grup de șase limbi vechi, aglutinante, vorbite în India centrală. (cf. fr. mounda)
munda (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Munda f. vechiu oraș în Spania: victoria lui Cezar asupra fiilor lui Pompeiu (45 a. Cr.).