muncitoresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (
2), privitor la muncitori. –
Muncitor +
suf. -esc.muncitoresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muncitorésc adj. m.,
f. muncitoreáscă; pl. m. și
f. muncitoréști