muncitorime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNCITORÍME s. f. Totalitatea muncitorilor (
2); mulțime de muncitori. –
Muncitor +
suf. -ime.muncitorime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muncitoríme s. f.,
g.-d. art. muncitorímii