muncit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNCÍT, -Ă, munciți, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit.
2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat.
3. Câștigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenție, cu migală.
4. (
Înv.) Torturat, chinuit. –
V. munci.muncit (Dicționaru limbii românești, 1939)muncít, -ă adj. Chinuit, torturat:
om muncit, vĭață muncită. Cîștigat cu muncă:
banĭ muncițĭ. A fi muncit de un gînd, a te urmări o idee.
muncit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muncit a.
1. chinuit:
muncit de gânduri; 2. câștigat cu anevoință:
bani munciți.