muncitorește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNCITORÉȘTE adv. Ca muncitorii (
2), în felul muncitorilor. –
Muncitor +
suf. -ește.muncitorește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muncitoréște adv.