multiplicativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULTIPLICATÍV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. Care multiplică. ◊ (
Gram.)
Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. – Din
fr. multiplicatif.multiplicativ (Dicționar de neologisme, 1986)MULTIPLICATÍV, -Ă adj. Care multiplică, care arată o multiplicare. ◊
Numeral multiplicativ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. [Cf. fr.
multiplicatif].
multiplicativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)MULTIPLICATÍV, -Ă adj. care multiplică; care exprimă o multiplicare. ♦ numeral ~ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. (< fr.
multiplicatif)
multiplicativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)multiplicatív (-ti-pli-) adj. m.,
pl. multiplicatívi; f. multiplicatívă, pl. multiplicatíve