multiplicitate - explicat in DEX

multiplicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MULTIPLICITÁTE s. f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, diversitate. ♦ (Mat.) Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. – Din fr. multiplicité, lat. multiplicitas, -atis.

multiplicitate (Dicționar de neologisme, 1986)
MULTIPLICITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi multiplu; număr considerabil, mulțime. 2. (Mat.) Faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ♦ Număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. [Cf. fr. multiplicité, lat. multiplicitas].

multiplicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MULTIPLICITÁTE s. f. 1. faptul de a fi multiplu; pluralitate. 2. (mat.) faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă. ◊ număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație. (< fr. multiplicité, lat. multiplicitas)

multiplicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*multiplicitáte f. (lat. multiplicitas, -átis). Mare număr: multiplicitatea formelor cristalelor, a legilor.

multiplicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
multiplicitáte (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicitắții

multiplicitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
multiplicitate f. număr considerabil și indefinit.