multiplicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULTIPLICÁRE, multiplicări, s. f. Acțiunea de
a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. –
V. multiplica.multiplicare (Dicționar de neologisme, 1986)MULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [<
multiplica].
multiplicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)multiplicáre (-ti-pli-) s. f.,
g.-d. art. multiplicắrii; pl. multiplicắri